Peștera lui Epuran se găsește la circa 600 m SE de Jupânești, comuna Cireșu, pe cursul râului Ponorăț, la 425 m alt.

Accesul se face pe drumul modernizat până la Bâlvăneşti, nemodernizat în rest, greu accesibil cu autoturisme pe sectorul Marga – Jupâneşti. Traseul Jupâneşti – Peştera Epuran este traseul de urmat pentru vizitarea peșterii. Traseul este marcat bandă albastră, are un parcurs de 1 km.

Traseul se află în cea mai mare parte pe teritoriul Geoparcului Platoul Mehedinţi.

Peştera a fost descoperită în anul 1962, iar descoperirea acesteia reprezintă cea mai mare descoperire speologică a ultimului sfert de secol XX.

Descriere. Este o peștera mare (3604 m lungime), cu galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil și altul inferior activ.

Escaladând o imensă îngrămădire de blocuri, se ajunge în Sala Nordică, situată la aceeași altitudine cu intrarea (425 m). Din partea de est a acestei săli, o galerie-tunel lungă de 100 m, având numeroase ramificații care se înfundă, se deschide într-o săliță aparent închisă în toate direcțiile. Un spațiu redus, în care se simte un curent puternic de aer, permite înaintarea până la Strâmtoarea Speranței. Exploratorul este nevoit să meargă târâș pe sub blocuri de calcar, căutând în permanență continuarea galeriei. Din Sala dintre Strâmtori se înaintează printre blocuri de calcar până în Sala Prăbușirilor, unde varietatea și bogăția concrețiunilor împodobesc pereții și tavanul sălii. Spre SE, un mic urcus conduce în Sala Urșilor, bogat concreționată. Numeroase schelete de Ursus spelaeus împrăștiate pe planseu au fost fixate în decursul timpului prin concreționare cu cristale albe de calcit. Cel mai dificil sector al peșterii este Marele Ramonaj, unde înaintarea se poate realiza numai cu asigurare în coardă, la 6-7 m față de baza diaclazei. După parcurgrea acestor pasaje dificile se ajunge în Galeria Plăcilor de Nămol, înaltă și largă, în care înaintarea este mult mai ușoară. După parcurgerea ultimei strâmtori-Portița Comorilor, se deschide Galeria Comorilor, ale cărei concrețiuni justifică din plin denumirea galeriei. De aici se pătrunde în Galeria cu Bazine, zona cea mai frumoasă din întreaga peșteră. Etajul superior se termină prin concreționarea excesivă a capătului Galeriei cu Bazine în punctul numit Bazinele Cadânelor.

Etajul inferior activ însumează circa 1300 m de galerii. Morfologia acestui etaj este identică cu morfologia etajului inferior din Peștera Topolnița, cu care, desigur, are legătură. Spre sud, înaintarea este oprită de un lac de sifon cu diametrul de 10 m, iar spre nord, de prăbușirea galeriei. Datorită dificultăților foarte mari pe care le pune coborârea celor 55 m ai puțului, a echipamentului de explorare necesar, vizitarea acestui etaj este extrem de grea.

Condiții de vizitare. Explorarea peșterii presupune echipament special. Timpul de parcurgere a etajului superior 4-5 ore, iar a etajului inferior 8-10 ore.