Accesul se face din drumul European E70 la ieșire din Orșova în sensul de mers spre Drobeta Tr. Severin. Se termină la confluența Dunarii cu râul Bahna

Este un traseu cu grad mediu de dificultate – parcurgere în aproximativ 5 ore.

Este marcat printr-un triunghi echilateral de culoare albastră cu margini albe

Traseul ecoturistic se află într-o zonă deluroasă fără forme de relief abrupte, şi anume în Depresiunea Bahna-Orşova. Capetele acestui traseu sunt municipiul Orşova (lângă gară) şi confluenţa Dunării cu Bahna. Evoluţia bazinului Bahna-Orşova începe în Helveţianul superior, când, în lungul unui important sistem de falii apare un golf îngust al mării miocene (20 mil. ani), care acoperea în acel timp Oltenia. Golful începea la Baia de Aramă şi trecând prin dreptul satului Balta, se închidea probabil, undeva mai la sud de Bahna.

Bazinul intramontan Bahna-Orşova, reprezintă de fapt un rest terţiar al uneia din canalele ce legau Bazinul Dacic de cel Bazinul Pontic-Panonic în timpul Miocenului mediu (20 mil. ani), canale ce străbăteau această parte a Carpaţilor Meridionali, care în acea vreme erau fragmentaţi de numeroase golfuri marine.

Timpul în care au existat acele golfuri şi canale a fost relativ scurt, dar suficient pentru ca în bazinul Orşova, să se fi acumulat depozite cu o grosime de aproape 1000 m, pe o lungime de circa 18 km, dar pe o lăţime de numai 1,5 – 4 km.

Depresiunea intramontană Orşova-Bahna, s-a format tectonic în timpul Badenianului inferior (16 mil. ani) prin transgresiunea badeniană asupra fundamentului Getic. Transgresiunea badeniană a avut loc prin invadarea Mării Paratethys cu ape marine normale la nivelul Badenianului inferior.

Ca orice transgresiune clasică, în bază se găsesc nivele conglomeratice, peste care stau calcare recifale, marne albe, o succesiune de nisipuri, argile, pietrişuri fluviatile cu stratificaţie încrucişată, nisipuri cu rare intercalaţii argiloase nisipoase şi un nivel de tufite albe cu resturi de plante în bază peste care urmează pietrişurile Sarmaţianului (12 mil. ani).

Fauna sarmaţiană este o faună de apă salmastră datorată închiderii Parathetisului central cu Oceanul planetar. Începând cu Sarmaţian, apele Mării Sarmatice sunt salmastre, la fel şi în Bazinul Dacic, care reprezintă o parte a Parathetisului Central.

La sfârşitul Badenianului are loc izolarea părţii de nord a bazinului şi este posibil ca în acea epocă să fi început întreruperea legăturii cu Bazinul Dacic, întrerupere definitivă o dată cu începutul Sarmaţianului. Unele caractere ale faunei (mai ales dimensiunile reduse ale formelor) sunt consecinţa unor condiţii particulare de mediu, oferite de un bazin de mică întindere.

Traseul este foarte important din punct de vedere istoric, deoarece, aproape jumătate din lungimea acestuia, care şerpuieşte pe Valea Ţarovăţului, se suprapune peste vechea graniţă austro-ungară. De altfel, traseul urmează poteca pe care patrulau vechii soldaţi grăniceri, în secolul XIX, potecă numită Patraulă.

Traseul ecoturistic are un grad de dificultate foarte redus, cu excepţia unei porţiuni mici a Văii Ţarovăţului, unde se întâlnesc cascade în albia râului, iar accesul coincide uneori chiar cu albia propriu-zisă a Ţarovăţului.