A fost prima cetate ridicată din piatră în Dacia romană. O scenă de pe Columna lui Traian ce prezintă momentul inaugurării podului (primăvara anului 105) ne arată castrul deja construit. Este o fortificație de dimensiuni mici (137,50 m x 123 m), ce cuprinde între laturile sale aproximativ 2 ha de teren.

A fost un castru pentru unități auxiliare, unde au staționat succesiv Cohors III Campestris, Cohors I Antiochensium, Cohors I Cretum, Cohors I Sagittariorum și altele. Ca și structură interioară, castrul Drobeta respectă regulile construcției unui castru cu porți, drumuri interioare, magazii, spital, camerele soldaților, praetorium și altele. Poarta sa principală este orientată însă spre sud, misiunea principală a castrului fiind cea de apărare a capului nordic al podului de la Drobeta.

Castrul, ca și orașul antic Drobeta, nu a fost părăsit în anul 274. Ruinele actuale păstrează forma de cruce pe care a căpătat-o organizarea spațiului intern în urma retragerii din timpul lui Constantin cel Mare (306-337).

Ultima refacere a castrului datează din timpul împăratului Justinian I (527-565). În acest timp, din locuințele din jurul castrului a luat naștere orașul antic Drobeta.