Rută tematică: Patrimoniu cultural

Numele atracției turistice: Legendele despre originea numelor satelor Rajac și Rogljevo

Descriere: Au fost scrise multe povești despre zona viticolă și satele din regiunea Timok, în special despre Rajac și Rogljevo. Acestea sunt așezări bine cunoscute, unde în urmă cu secole au fost construite pivnițe de piatră pentru depozitarea vinului – celebrele crame de vin. Mulți iubitori de vin din Serbia și Europa au cunoscut cu mult timp în urmă calitatea vinului („băutura zeilor”) din această zonă geografică specifică. Cu toate acestea, legendele populare despre originea numelor satelor Rajac și Rogljevo și a cramelor lor au rămas oarecum neobservate.

Potrivit uneia dintre legende, în Timok, în satul de astăzi Aleksandrovac, care în documentele Imperiului Otoman de la mijlocul secolului al XV-lea, apare sub numele de Zlokuce („case rele”), a trăit un turc care cultiva vița de vie la scară largă. Obișnuia să ia sătenii din Rajac pentru a lucra în podgorie. În timpul lucrărilor sezoniere pe proprietatea turcului, acei oameni dormeau în colibe în condiții foarte dificile. Legenda cum că acelea erau „casele rele”, s-a păstrat în timp și de aceea satul turcului a fost numit Zlokuce. Satul învecinat de unde veneau muncitorii era numit Rajac.

Există o altă legendă, nu așa de bine cunoscută, de pe vremea când Dumnezeu “umbla pe Pământ”.

Odată, când Dumnezeu se afla pe teritoriul Krajinei, el a fost uimit de frumusețea Timokului, de razele soarelui pe iarba proaspătă și de mirosul de violete și a decis să petreacă o perioadă de timp în locul în care îi amintea de Paradis (Raj) . El a numit imediat acel loc de sub crame, Rajac.

Continuând călătoria prin împărăția pământească, Dumnezeu a ajuns curând în satul învecinat alcătuit din doar 6 case construite în pârâu – ca într-un corn (Rog). „Este posibil ca un sat ca acesta să existe?”, se întreba Dumnezeu.

A ordonat imediat preotului să numească locul acela Rogljevo. Dumnezeu a vorbit cu locuitorii care au încercat să-și exprime “respectul” față de El: l-au servit cu pâine mucegăită și brânză putredă … Din cauza intoxicației și vărsăturilor (bljuvanje), urmare a “respectului” arătat de oameni, Dumnezeu a numit satul din apropiere, Bljuvanovac. Astăzi satul poartă numele de Veljkovo. De asemenea, Dumnezeu a mai numit un sat prin care a trecut, Mokranje, ca urmare a chinurilor suferite ulterior în timpul călătoriei. Satul și-a păstrat numele și în ziua de astăzi.