Povestea Stațiunii balneare Brestovac – Asociaţia Pro-Mehedinţi

Rută tematică: Patrimoniu Cultural

Numele obiectivului touristic: Povestea Stațiunii balneare Brestovac

Descriere: Stațiunea balneară Brestovac a fost descoperită de romani, care au preferat dintotdeauna apa și înotul. Era stațiunea lor balneară preferată. Există dovezi că Brestovac a fost vizitată și folosită în aceleași scopuri și de către turci.

Există atât confirmări științifice, cât și mărturii ale vizitatorilor din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu privire la efectele de vindecare și calmare ale apei termale. Potrivit uneia dintre ele: “datorită înotului în apele fierbinți și puturoase, cei infirmi merg, cei lipsiți de vedere văd, cei cu scabie scapă de miros și urâțenie”.

Conform uneia dintre legende, bărbații erau cei mai câștigați în Brestovac, dacă se scăldau timp de cel mult 30 de minute, la ora 5 dimineața. Când piscinele erau reumplute, apa era perfect purificată și băile erau curate – femeile se puteau scalda de la 6 la 6.30. Numai atunci când veneau copii bolnavi, le era, în general, interzis să înoate cu adulți, din motive morale, de curățenie și de confort.

Există mărturii ale unor doctori din 1873, despre miraculoasa stațiune balneară  Brestovac. Potrivit povestirii lui Dr. Stevan Macaj, un anumit domn D.J., prefectul districtului, a venit în stațiune cu un picior plin de cârcei, din cauza numeroaselor inflamații. Același picior era cu aproximativ 8 cm mai scurt decât celălalt. La vremea aceea se deplasa susținut de două cârje. După 24 de zile de tratament regulat, s-a produs un miracol și piciorul său s-a „îndreptat”. A pus de-o parte cârjele și a ocupat imediat un loc important la curtea regelui, fiind considerat un om perfect sănătos.

Cam în același timp, un tânăr comerciant de la Pozarevac a venit în stațiune cu un reumatism articular puternic. El era transportat la baie într-un un scaun cu rotile, iar orice mișcare de brațe sau picioare îi provoca dureri extrem de severe. O lună mai târziu dansa prin stațiune.

Același lucru s-a întâmplat și cu un anumit Mijo N., ucenic de la Zajecar, care, după două săptămâni, a fost vindecat de gută și s-a întors la Zajecar un om perfect sănătos.