Legendele râului Zamna, ale peșterii Rajska (a Cerului) și ale “Natama” (blestemului colectiv) – Asociaţia Pro-Mehedinţi

Ruta tematică: Patrimoniu cultural

Numele atracției turistice: Legendele râului Zamna, ale peșterii Rajska (a Cerului) și ale “Natama” (blestemului colectiv)

Descriere: Potrivit uneia dintre legende, Peștera Rajska a fost numită în secolul al XIII-lea, după moartea unui închinător sau călugăr necunoscut, care a trăit o viață ascetică în ea. A vindecat mulți bolnavi și răniți cu rugăciunile și ritualurile sale care au avut loc în peșteră. Acest lucru este dovedit de mărturiile sculptate în stâncile din interiorul peșterii. După moartea sa, peștera și-a păstrat puterea vindecătoare, iar oamenii au continuat să o viziteze. S-au perindat pe acolo oameni nevoiași: femei sterile, părinți cu copii surzi și proști, etc. Au sărutat pereții peșterii și s-au rugat pentru ajutor. De atunci peștera a fost  cunoscută în popor sub numele de Peștera Rajska.

Mai există o altă poveste interesantă legată de acest loc. În fața peșterii, la gura Dubasnica în râul Zamna, s-a desfășurat până în timpul celui de-al doilea război mondial, ritualul numit NATAMA. Pe  vremea când nu existau curți, oamenii din satele din Serbia de Est, în acest caz din satele Stubik și Plavna, găseau în mod constant noi modalități de a prinde și de a pedepsi un hoț sau orice alt făptaș de rele. Blestemul colectiv – „natama” era organizat după incendii sau furturi, cu intenția de a-l identifica pe cel care comitea faptele rele.

Omul „vătămat” stătea în fața oamenilor adunați și blestema cu voce tare folosind  cuvintele: “Ascultați-mă voi, oameni! Fie ca toate bunurile celui care mi-a incendiat fânul, să ardă și fie ca el să nu aibă parte de nimic, niciodată. Fie ca nici un sunet să nu se audă în casa lui: fie el ascuțit, de albină, un muget sau un strigăt.” Toți oamenii adunați, aproape întregul sat, cu excepția bolnavilor, bătrânilor și copiilor, repetau aceleași cuvinte de blestem după el.

Întrucât făptașul se afla acolo, printre oamenii adunați, îngrozit de blestemul periculos, el urma să iasă și să mărturisească ceea ce făcuse. Proprietarul fânului ars îl ierta, bucuros că s-a făcut dreptate înaintea întregului sat și nu exista nici o pedeapsă mai severă pentru făptaș decât cea de a ieși în fața mulțimii și a-și mărturisi fapta.

Ritualul „natama” se încheia cu o masă comună și se organiza o festivitate publică cu muzică în fața peșterii Rajska. Acesta este modul în care Peștera Rajska a rezolvat, în astfel de cazuri, problemele rurale și misterele.